miercuri, 28 decembrie 2011

Poveste fara sfarsit . :(

Poate ca gresesc ca traiesc din vise si din amintiri.Poate ar fi mai bine sa las legea firii,uitare,sa stearga amintirea ta,dar nu pot!Sufar dupa cine care nu mi-a apartinut niciodata si nici nu imi va apartine.Au fost cateva momente de fericire alaturi de tine si dor mi-e de ele.Sa simt din nou ca suntem doar noi doi in aceasta lume.A fost doar un vis si la fel ca un vis sa spulberat in zori!As fi vrut sa traiesc in visare si sa te am mereu aproape,dar realitatea e mult mai cruda.As vrea sa opresc timpul in loc,sa sterg lacrima de pe obraz ce nu mai inceteaza sa curga si sa te imbratisez.Stiu ca nu e posibil asa ca inca odata visele imi sunt spulberate.De ce niciodata nu ne multumim cu ce avem?De ce mereu sufletul tau ajunga sa apartina celui care nu are nevoie de el?De ce nu apreciem fiecare moment si sa il disfutam fara regrete??Si mai ales...de ce nu au nici un folos regretele??sunt intrebari la care greu voi gasi raspunsul. As vrea sa am un moment de egoism si sa iau ce imi place,sa iubesc pe cine imi dicteaza sufletul.Am uitat sa ne intrebam si inima ce vrea,gandim cat se poate de rational si uitam ca avem o singura viata."Iubirile trec si vin",asta e o simpla vorba.O singura data in viata intalnim iubirea adevarata si atunci trebuie sa stim sa o pretuim ca pe cel mai de pret lucru existent.Fara iubire suntem orfani.
Trebuie sa apreciem o persoana cat o avem aproape,dupa aceea este imposibil sa mai retraim clipele pierdute.Sa incercam sa ne trezim mereu cu un zambet pe fatza,cu dragostea in suflet si cu sclipirea in priviri.Sa incercam sa profitam de timp pt ca este cel mai mare dusman,el nu se opreste niciodata indiferent de moment!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu